Hristos a Înviat! După o absenţă de câteva zile, din “cauza” unei scurte vacanţe de Paşte, revin cu forţe proaspete pe blog. Voi începe cu povestea managementului turismului românesc. Penibil concept.
3-0 pentru bulgari la management
Nu ştiu exact câţi turişti români am fost pe litoralul bulgăresc, cifrele sunt foarte diferite de la o sursă la alta, dar pot să vă spun că în Nisipurile de Aur, Albena şi Balcik se vorbea aproape numai româneşte. La Nisipurile de Aur toate hotelurile deschise erau ocupate în proporţii covârşitoare de români. La hotelul în care am stat am văzut două familii de bulgari, în rest numai conaţionali. Cum s-au purtat bulgarii cu oaspeţii din .ro, dar şi comportamentul valahilor, în cele ce urmează.
Foto: Aşa arăta parcarea hotelului în care am stat. Era plină de maşini cu număr de .ro.
Drumuri mult mai proaste decât ale noastre
Ca să ajungi la Nisipuri cu maşina ai patru variante. În .ro drumurile sunt bune şi foarte bune. Cum treci graniţa, treaba se împute. Pe teritoriul vecinilor cu ceafă lată, şoselele sunt proaste. Drumul spre mare este bun doar pe jumătate, indiferent ce variantă alegeţi. Cealaltă jumătate este dezastru. Ştiu pe cineva care a dat cu maşina într-o groapă de pe autostradă şi le-a cam explodat cauciucu’. S-a făcut praf.
Servicii slabe la unele hoteluri
Sâmbătă, când au ajuns, majoritatea valahilor nu au mai prins masa de prânz, deci aşteptau gustarea dintre prânz şi cină. Bulgarii de la Hotel Edelweiss s-au făcut că uită de ce au promis şi au întârziat cam mult cu pizza şi fursecurile din meniu. Când în sfârşit s-au decis să le aducă, veneau cu câte o farfurie la cinci minute. Asta a declanşat nemulţumirea turiştilor, care au început să facă scandal şi s-au năpustit într-un mod aproape barbar la platouri. Ăsta a fost singurul incident legat de mâncare, până la cel de la finalul sejurului. Luaţi loc pe scaun şi puneţi-vă centurile, e demenţă ce urmează. În ultima zi, după micul-dejun, mulţi românache îşi făceau sendviciuri sau luau mâncare pe farfurii să aibă de drum. La ieşirea din restaurant stătea o bulgăroaică tânără care le sugera să facă stânga-împrejur şi să lase mâncarea pe mese. A încercat unu, a mai încercat unu şi tot aşa. Stăteam cu Loredana la masă şi ne dicstram la maximum de circ. Era un penibil joc de-a şoarecele şi pisica. Mai ales pentru ciumpalacii de români. Deja îi ştiam pe ăia gălăgioşi, pe ăia fomişti, pe ăia greţoşi. Campionu’ era unu care venea în maieu la masă. În ultima zi, la micul-dejun, a abordat ţolul festiv: tricoul lui Dinamo (echivalentul lui pentru costum). Asta explică tot. Să revenim la faza de la finalul sejurului. O româncă de vreo 45 de primăveri, din care 25 comuniste şi restul post-comuniste, a ieşit din restaurant cu o stivă de sendviciuri pe platou. Bulgăroaica i-a dat comanda stânga-împrejur, dar Măria Sa, Mărioara, nu şi nu. Că cică drumu’ ei e înainte, nu înapoi. Bulgăroaica o ţinea pe a ei şi până la urmă a convins femeia valahă că furaju’ rămâne. S-a întors românca noastră neagră de supărare la masă şi a încercat să bage sendviciurile în geantă, că era pregătită. Intră în scenă a doua bulgăroaică. Străineza îi atrage atenţia că e de… “păcat” să îndese furaju’ în poşetă şi dă să o deposedeze de farfurie. Aici a început partea frumoasă: românca trăgea de o parte a farfuriei, iar bulgăroaica de cealaltăăăăăă! In-cre-di-bil! Penibilul ridicat la rang de artă. Câştig de cauză a avut gazda, care a marcat astfel un gol de moral, pe final de meci, în poarta României. O altă fază emblematică pentru turistu’ român s-a petrecut tot la ultimul mic-dejun. Eram cu farfuria în mână şi îmi puneam un salam, o roşie. Pe partea cealaltă a platoului era un alt rumân cam pe la 50 de primăveri. Tipu’ recolta cu mâna bucăţile de salam. Direct din tavă! I-am spus, cu o dâră de ironie, desigur, că îi ofer furculiţa. Răspunsul lui a fost unu’ de Champions League: nu am nevoie! A ţinut să precizeze, cu iz de reproş, că nu a pus mâna pe celelalte felii de salam. Am renunţat la iniţiativa de educare a maselor. Mi-am dat seama că e Cooperativa Munca în Zadar.
Preţurile
Am lăsat banii la final. Printre reproşurile pe care aş dori să le fac bulgarilor se numără şi faptul că temperatura apei în piscină era de 21 de grade, nu 25-27 cum e normal. Rece şi cu un convingător miros de clor. Hotelul care se pretinde de patru stele nu are mai mult de trei, iar serviciile ajung cu greu la trei stele. Vă recomand să ocoliţi Edelweiss Hotel, dar puteţi merge liniştiţi la altele. Am văzut câteva hoteluri foarte tari şi am confirmarea că au servicii de bună calitate. Cred că ne merităm unii pe alţii. Trei nopţi de cazare la un hotel cu pretenţii de patru stele, cu all-inclusive, au costat undeva între 80 şi 100 de euro. La asta mai adăugaţi vreo 20 de euro de persoană cheltuiţi pe una-alta şi vedeţi cam cât au lăsat românii pe litoralul bulgăresc. Este vorba de câteva sute de mii de euro în numai trei zile. Asta mulţumită guvernului condus de ăla micu’ şi neînsemnatu’. Urmează 1 mai. Noi mergem în Vamă, că aşa ne cere religia 
, dar vor fi destui români care vor sări pârleazu’ la bulgari. La aceeaşi mare.
În concluzie: la drumuri stăm mult mai bine decât castraveţii de la sud de Dunăre, la management însă ne conduc detaşat. Cred că ei nu au o… Leana lu’ Traian la Turism. Bravo, Guvernul României. Eşti de căcat.
PS: Voi pune zilele următoare un fotoreportaj din această mini-excursie. Mai ales de la Balcik.
Am facut multe drumuri la mare in ultimii ani si am vazut tot felul de situatii. ca sa nu fiu acuzat de subiectivism si ca prezint doar partea negativa a lucrurilor, pun doua fotografii emblematice. Mult mai potrivit mi s-ar fi parut sloganul: “Explore the Carpathian jungle”. Prima fotografie este din Eforie Nord, iar a doua a fost facuta de pe digul dintre 2 Mai si Vama Veche.
